Daca stam si ne analizam comportamentul si analizam si comportamentele celor din jurul nostru vom observa o constanta: nepasarea. Nu ne mai intereseaza ce se intampla cu viata noastra, suntem concentrati pe cariera, munca, bani. Nu ne mai intereseaza nici ce se intampla cu altii, cu societatea, devenim mult prea distanti in raport cu orice din realitatea in care am ajuns sa traim. Nepasarea e peste tot si incepe sa se transforme intr-o epidemie pe care cu greu o putem opri…

Cand discutam despre nepasare ne referim la o atitudine, o stare ce e caracterizata prin lipsa de interes fata de cineva, de ceva, de indiferenta fata de anumite probleme, persoane situatii sau la absenta implicarii emotionale si a empatiei, la lipsa de reactie la stimuli externi.

Ea poate fi temporara, de lunga durata, afecteaza imediat relatii personale, profesionale, devine mecanism de aparare psihologic, uneori este simptom al problemelor de sanatate mentala, depresie. Nepasarea duce invariabil la izolare sociala, probleme de comunicare, e greu de combatatut si de „tratat”.

Factorii psihologici din spatele nepasarii sunt complecsi si interconectati si pot sa fie identificati doar cu ajutorul specialistului, psihologul. De exemplu, se discuta despre desensibilizare, expunere repetata la stimuli negativ si stresanti cu efect direct scaderea reactiei emotionale, ne adaptam prin astfel de raspunsuri pentru a evita supraincarcarea emotionala-apare si lipsa de empatie, compasiune.

Alt factor important e oboseala compasionala, adica expunere constanta la suferinta altora ce duce la aceasta oboseala, apare epuizarea emotionala, capacitate redusa de a empatiza. Se adauga disonanta cognitiva, actiunile unei persoane, celor din jur nu sunt aliniate cu valorile tale, informatiile care provoaca disonanta sunt ignorate, sunt negate problemele, se rationalizeaza comportamentele nepasatoare.

Psihologii au mai identificat printre factorii declansatori ai nepasarii si efectul spectatorului, nu intervii in anumite situatii cand sunt deja prezenti si alti oameni, apare difuzarea responsabilitatii si ambiguitatea situatiei, dar si biasul de confirmare, ai credinte preexistente si cauti informatii si interpretezi informatia ca sa le confirme-viziunea asupra lumii e limitata.

Supraincarcarea cognitiva se manifesta doar cand mintea e deja coplesita de multe informatii si incarcatura emotionala e prea mare, ajungem la paralizie decizionala, nu ne mai implicam deloc in nimic, ne concentram doar pe probleme imediate si personale.

Un factor la care putini se gandesc in legatura cu nepasarea e neajutorarea invatata, crezi ca toate actiunile tale nu au cum sa influenteze rezultatele, apare imediat pasivitatea, resemnarea si indiferenta, nepasarea. Foarte bine cei care sufera de narcisism si de individualism au empatie redusa fata de altii, viziune limitata asupra lumii si nepasarea isi face loc rapid in viata lor.

Ultimii doi factori despre care discutam sunt bias-ul de proximitate si efectul de cadru. Bias-ul de proximitate e o tendinta permanenta de a acorda mai multa importanta evenimentelor apropiate ca timp si spatiu, ignorand problemele pe termen lung si cele globale. Efectul de cadru ca factor declansator al nepasarii se refera la modul in care informatia e prezentata cu influenta directa a perceptiei si a reactiei-problemele sunt prezentate negativ, cu pesimism, deci nepasarea si evitarea vor fi rezultatele firesti.

Care ar fi motivele pentru care ajungem sa fim nepasatori fata de cei din jurul nostru pana la indiferenta?

• Supraincarcare informationala-tot timpul suntem expusi la stiri negative, la informatii care ne coplesesc, ne obosesc, ne desensibilizeaza, de unde si nepasarea;
• Sentimentele de neputinta-avem probleme prea mari, prea complexe si nu avem cum sa le rezolvam de unii singuri;
• Individualism pronuntat-ne gandim doar la noi si la obiectivele noastre in detrimentul celor colective;
• Stresul si anxietatea-suntem prea axati pe propriile griji si uitam sa aratam empatie si fata de altii;
• Distanta psihologica-avem multe evenimente care par indepartate, fara relevanta pentru viata personala;
• Igoram problemele ca mecanism de aparare psihologica, pentru a face fata stresului prea mare;
• Lipsa unei educatii civice-nu intelegem cat de importanta este implicarea in societate si in vietile altora;
• Dezamagiri repetate fata de sistemul social, politic-nu mai credem deloc in schimbare si capacitatea de a se schimba ceva prin efort colectiv sau individual;
• Ritmul prea alert al vietii moderne-nu avem timp sa reflectam si sa ne implicam si in alte probleme decat cele profesionale si familiale;
• Asumarea interventiei altora pentru a rezolva probleme, situatii din jurul nostru.

Stim acum care sunt motivele, cum combatem nepasarea?

• Prin educatie si constientizare, programe de educare de la varste fragede, campanii de constientizare bine articulate;
• Prin implicare activa in comunitati de cate ori avem ocazia si incurajarea implicarii copiilor la nivelul comunitatii;
• Prin stabilirea unor obiective personale realiste;
• Prin expunere directa la perpective diferite, experiente autentice;
• Prin incurajarea si cultivarea empatiei fata de cei din jur de la varste fragede sau indiferent de varsta;
• Prin asumarea responsabilitatii pentru orice actiune;
• Prin identificarea cauzelor nepasarii si gasirea unor abordari adecvate pentru rezolvarea situatiilor care duc la nepasare;
• Prin dezvoltarea abilitatilor de gandire critica;
• Prin incurajarea dialogurilor si dezbaterilor constructive pentru a gasi solutii la nepasare si a o constientiza.