Un film cu Poirot va fi mereu unul care nu va putea fi trecut cu vederea. Si cu toate astea s-ar putea ca A Haunting In Venice sa nu fie filmul pe care il vor privi toti fara sa „miste” din mustata.
Kenneth Branagh e un regizor si producator de care ati mai auzit si despre care veti mai auzi. In calitate de regizor Branagh ii place sa distribuit oamenii de care are nevoie ca sa obtina tot ce isi doreste pe platourile de filmare. De multe ori nu prea stie ce sa faca cu numele mari pe care le are in distributie, cum s-a intamplat si in 2017 cu pelicula Crima din Orient Express. Nici Moarte pe Nil din 2022 nu a fost vreun succes rasunator pentru regizorul Branagh, asa ca in 2023 nu a mai aruncat in scena atat de multe vedete.
Pentru A Haunting in Venice, titlul original al filmului, a ales sa distribuie niste nume cunoscute si nu prea, pe Tina Fey, pe Michelle Yeoh, si Kenneth Branagh, ce sa vezi. Se adauga Kyle Allen, Camille Cottin, Ali Khan, Emma Laird, Kelly Reilly, Riccardo Scamarcio, Jamie Dornan, plus copilul Jude Hill. Ai sentimentul ca lipseste ceva inca de cand vezi aceasta lista si stii ca s-a facut economie la casting cu siguranta.
Revenind la film, imaginea de inceput e splendida, o Venetie ce se lasa descoperita sub privirile curioase ale spectatorilor si telespectatorilor, cu ale sale canale, un oras frumos si de un misticism ciudat. Haris Zambarloukos s-a ocupat de imagine si a facut o treaba foarte buna, asa cum se va vedea pe parcursul filmului.
Ziua si noaptea cladirile sunt fermecatoare, arhitectura in tonuri de gri pare ca ameninta pe oricine are curajul sa o priveasca. Atmosfera e gata creata si perfecta pentru ceea ce va urma. Poirot, celebrul detectiv, s-a pensionat si s-a retras departe de orice fel de investigatii. Are un bodyguard care are grija sa nu il deranjeze nimeni, sa tina departe clientii care ar mai vrea sa il bata la cap. Singurele interactiuni sunt cu oamenii care ii aduc mancare.
Asta pana cand o veche prietena, Ariadne Oliver ii apare la usa, spre surprinderea sa. Ariadne ramane a fi descoperita de privitori pe masura ce iti dezvaluie planurile in fata lui Poirot. Facem cunostinta mai tarziu cu muza ei, un medium pe nume Unholy Mrs. Reynolds.
Si daca tot venea Halloween urma sa aiba loc o sedinta de spiritism chiar intr-o casa bantuita, fost orfelinat, asta pentru a ajuta un cantaret de opera sa discute cu fiica moarta, decedata in niste imprejurari ciudate, s-a sinucis, dar nimeni nu stie de ce. Poirot nu crede in asa ceva si merge sa vada si el cu ochii lui „spiritismul”.
Se implica imediat in cazul foarte interesant si incearca sa rezolve misterul din spatele suicidului. Dar vine furtuna si e nevoit sa ramana in casa bantuita alaturi de toti posibilii faptasi ai crimei ce urmeaza a fi elucidata. Stim deja ca la baza scenariului se afla opera lui Agatha Christie, Petrecerea de Halloween. E o poveste horror pana la urma transformata intr-o cursa nebuna dupa faptasul real din spatele suicidului fetei.
Apar tot felul de indicii, dar si doua morti suspecte, cea a mediumului si cea a unuia dintre cei aflati in casa in momentul in care era si Poirot. Toata lumea e suspecta, incepe interogatoriul cu fiecare, realismul investigatiei si cadrelor este mult mai interesant si mai puternic decat in filmele din aceeasi serie. La un moment dat insasi prietenta care l-a atras in investigatie pare a fi suspecta.
Poirot aproape ca moare si el, dar e salvat si devine si mai inversunat sa gaseasca adevaratul criminal din casa respectiva. Peste toate apar fel de fel de „vedenii” in multe cadre cu Poirot, casa pare ca e bantuita cu adevarat, multe intamplari nu prea au raspunsuri logice daca le privesti la cald.
Cine va fi faptasul gasit vinovat de sinuciderea fetei, ce va pati Poirot si cu ce „demoni” se va confrunta, dar si daca acea casa este cu adevarat bantuita, toate raspunsurile le veti afla daca veti merge la cinema.
A Haunting in Venice te tine aproape de marele ecran sau de micile ecrane, e un film surprinzator din multe perspective. Insa daca esti pasionat de filmele horror mai puternice ale regizorului s-ar putea sa ramai cu un gust amarui la final si sa iti fi dorit sa vezi ceva mai mult.