Avatar a fost la lansarea sa o adevarata revolutie pentru marele ecran. Efecte speciale, tehnici de lucru in spatele camerelor inedite, o viziune regizorala unica, si un James Cameron parca mai avid ca oricand si mai determinat sa readuca magia pe ecran cum numai el stie sa faca. Dar de la Avatar la Avatar: Fire and Ash de pe final de 2025 lucrurile s-au schimbat si asteptarile publicului au fost tot mai mari, drept pentru care partea a treia a francizei Avatar nu mai este primita cu acelasi entuziast ca in 2009.

„The  Abyss” a fost primul film in care am avut un personaj generat pe calculator fotorealist, in vreme ce Terminator 2 a adus transformarile spectaculoase, metamorfoze inedite si folosirea CGI, efecte speciale, Computer-Generated Imagery in exces. Titanic a combinat digitalul cu decoruri foarte mari, realiste, pentru a crea un film despre un dezastru pe apa cum nu s-a mai vazut. Avatar, cele trei parti deja din franciza, a reusit sa duca absolut tot ce se facuse deja in industria filmului modern la nivelul urmator, James Cameron, regizorul, depasindu-se pe sine si tot ce facuse in trecut.

Cu toate astea, Avatar: Fire and Ash, a treia parte din cele patru pe care le regizeaza tot Cameron, pare sa fie un film la care ai deja asteptari, e despre ceva ce ai vazut si stii, fara nimic nou, uau! Ce lipseste acestei parti care se dorea a fi un succes si mai mare si o continuare a partii a doua din Avatar este lipsa predictibilitatii. Practic ai trei ore si mai bine in care totul pare ca se roteste intr-un cerc prea plictisitor, noutatea scenariului nu prea exista, ca sa fim sinceri pana la capat.

Avatar, primul film, ne-a introdus in lumea fascinanta, dar plina de clisee, a Pandorei, Avatar 2 a venit cu un univers acvatic interesant, cu teme precum instinctul de supravietuire si natura dezlantuita care distruge totul la un moment dat. Dar Avatar 3 din 2025, care e din start continuarea Avatar 2, doar reincalzeste niste lucruri pe care le stim si le-am vazut, internalizat deja din al doilea film al francizei.

La baza, Fire and Ash e despre modul in care oamenii se reconstruiesc pe ei insisi dupa razboi si pierderile suferite. Daca in primul Avatar aveam tematica generala a puterii schimbarii, in Avatar 2 tematica e o prelungire a aceleiasi probleme, dar tot se mentine relevanta.

Fire and Ash incepe fix de unde a ramas Avatar 2, cu o familie a personajului Jake Sully care continua sa planga dupa toate pierderile din precedentul film, inclusiv dupa fiul lui Jake, Neteyam, omorat de „Sky People” care isi doreau colonizare cu orice pret. Fiecare membru al familiei are propria modalitate de a „plange” dupa cele intamplate. Jake este intr-o misiune complicata ca sa mai uite de probleme si ganduri, sotia, Neytiri, are grija de copii si de Spider, un om adoptat, al carui tata e colonelul Miles Quaritch. Fiul cel mare, Lo’ak se simte vinovat dupa moartea fratelui, tanara Kiri cauta sa se conecteze cu zeita naturii Eywa. Fiica biologica a lui Jake, Tuktirey, e prezena si ea in peisaj.

Spider e in centrul actiunii insa, nu poate respira aerup de pe Pandora, poarta masca, iar familia lui Jack nu poate sa il ia in „Tabara Inalta”, unde oamenii pe care ii cunoscusem in Avatar, primul film, pot ajuta. Jake se decide sa il sacrifice la un moment dat pe Spider, dar… ramane sa vedeti in film daca se intampla sau nu acest lucru.

Avem si scene de lupta aeriana cu pasarile faimoase, ambuscade, familia destramata si sparta in grupuri care cauta sa supravietuiasca. Vinovati de actiunea in forta si distrugeri sunt cei din Clanul Mangkwan, lupte grele se vor duce si in universul oceani al Metkayina.

RDA afla ca oamenii pot respira totusi si pe Pandora si de acolo alte si alte probleme si confruntari. Se vede clar interventia si revenirea coscenaristilor Rick Jaffa si Amanda Silver. Kiri se pierde in incercarile ai de a ajunge la zeita naturii, relatia dintre Lo’ak si Jake nu prea mai e asa de puternica si de importanta

Se aloca si prea mult spatiu si prea mult efort pentru Spider, Cameron defineste clanul Mangkwan dupa cat de radical au alterat principiile in raspuns la catastrofa care a distrus casa lor. Poporul Cenusii nu stie sa respecte echilibrul pe care il solicita Eywa, echilibru intre etos si elasticitate, asa ca eroii trebuie sa lupte pana la moarte cu ei.

De altfel, Clanul este una dintre putinele noutati din Fire and Ash, fiind in centrul celor mai intrigante si interesante momente ale filmului. Seful este de departe Varang, un caracter puternic si de baza in Fire and Ash. Varang devine o provocare adevarata pentru familia lui Jake si pentru Quaritch, asta desi Cameron uita si ignora poate ca personajul din urma este nemuritor si nu isi va aminti mai nimic dupa ce moare iar.

Pana la urma, Fire and Ash nu reuseste, oricat de mult s-ar stradui, sa se ridice la standardele pe care si le-a impus James Cameron in trecut. Actiunea e curata, masiva, bine regizata, dar cam atat, nimic suficient de spectaculos si nou cat sa crezi ca ai in fata ceva diferit de ce stiai deja.

Si peste toate aceste neajunsuri, daca le putem numi asa, al treilea film si toate cele trei filme Avatar de altfel raman un triumf al esteticii si ingeniozitatii in filmografia moderna. E el un fel de „ciorba incalzita si reincalzita” a partii a doua din Avatar, dar e de departe cea mai buna parte din multe puncte de vedere, vizual, efecte speciale, modalitate de creare personaje si actiune. Avatar: Fire and Ash e de departe filmul personajului Spider, toata lumea din al treilea film al francizei graviteaza in jurul sau in multe secvente.

Inventivitatea si inovatia lui Cameron nu reuseste sa fie egalata de scenariul gandit de cei din echipa sa, asa se intampla mai mereu pana la un punct in care vom vedea si acest echilibru si de abia atunci se poate vorbi despre perfectiune…