Filmele care au un subiect despre un aspect tabu din societate sunt si cele care „prind” la public. E o curiozitate pe care nu ai cum sa o eviti cand apare un astfel de film si daca mai ai si putin umor, un pic de drama si actiune deja ai in fata un film perfect, de vazut in cinema. Anora, filmul care a castigat Oscarul in 2025 pentru cel mai bun film, e un astfel de exemplu care te va cuceri inca de la primele scene si dialoguri.

Dupa ce a castigat un Palme D’Or la Cannes si cinci premii importante la editia Premiilor Oscar 2025, pentru cel mai bun film, cel mai bun montaj, cea mai buna actrita, cel mai bun actor in rol secundar, cel mai bun regizor si cel mai bun scenariu original, „Anora”, filmul lui Sean Baker este cu siguranta unul care va genera incasari si mai mari in cinema si e de vazut.

Cea mai noua productie a lui Baker a fost comparata inca de la lansare cu Pretty Woman, alt film-capodopera a cinematografiei moderne. Subiectul filmelor e cam acelasi, insa povestea e singurul element comun si relatia dintre doua personaje.

Anora are actiunea centrata pe Ani, Mikey Madison, o prostituata din Brooklyn care fuge in Vegas cu Vanya, Mark Eydelshteyn, fiul unui oligarh rus, care ii place sa traiasca pe „picior mare” pe baza banilor parintilor. Partea proasta este ca acest Vanya nu prea are cum sa aiba grija de ea si inca de la inceput Ani e sceptica in privinta sa. Pana la urma se ajunge la o casatorie pe repede inainte de conjunctura.

Parintii lui Vanya afla de casatorie si trimit niste oameni apropiati lor sa se asigure ca se „anuleaza” relatia dintre cei doi si casatoria. Baker a avut de multe ori prostituate prin filme, dar Ani este poate cea mai simpatica si un personaj care nu te lasa indiferent. Ani e o prezenta empatica, este in centrul actiunii si te va face sa nu iti desprinzi ochii de la ecran. E puternica, stie sa discute si cu barbatii, vezi scena cu seful sau, poate sa se impuna intr-o lume a barbatilor.

Actorii care interpreteaza rolurile mici, de exemplu dansatorii prieteni ai lui Ani nu sunt profesionisti, ceea ce da un fel de realism mai pronuntat filmului Anora. Ani nu se simte rusinata pentru ca practica o anumita meserie, dar este abandonata mereu, tradata, regasim aici toate stereotipurile din cinematografie legate de prostituate.

Baker dovedeste compasiune pentru personajele sale, are o dorinta clara de a arata viata reala, asa cum e ea pentru lucratori si cei din clasa de jos, cu un realism si o demnitate dezarmante. Dar traiul bun pe care l-a dus Baker in viata sa il transforma dintr-odata doar intr-un privitor de la distanta, fara sa stie in realitate cum e sa traiesti printre cei saraci.

Si daca te uiti cu atentie vei remarca un soi de disonanta in munca lui Baker, in arta sa cinematografica. E atras de povestile oamenilor si de lumi in care nu a avut cum sa traiasca, va fi mereu un outsider reprezentand ceva ce nu poate intelege cu adevarat. E printre putinii oameni de la Hollywood insa care reuseste sa spuna povesti despre oameni care nu au nimic din stralucirea pe care o vezi in permanenta pe marele ecran.

Cu Anora, Baker nu e interesat de povestea Cenusaresei, ci de povestea unei femei ce refuza sa fie rusinata de ceea ce face doar ca sa poata supravietui si trece printr-o lume in care apar multe inegalitati si in care viata nu e tocmai roz.

Anora e un film bun, in care comedia si melancolia sunt echilibrate perfect, se completeaza perfect, reusind sa creeze o atmofera atipica, dar totusi familiara. Ai umor de calitate, un umor brut pe care il vezi doar la marii regizori, scene la care razi bine, dar si un final care te „loveste”.

Te astepti mereu ca Ani sa aiba parte mai departe de o viata in care dragostea si luxul fac casa buna, insa cand se termina filmul vezi ca toate sperantele tale s-au naruit intr-o secunda. E uimitor cum audienta reuseste sa fie purtata alaturi de intreaga calatorie a Anorei si sa simti pas cu pas cu speranta se pierde si dispare pana la cruntul adevarat de la final… Lumea personajelor lui Baker cristalizeaza natura tranzactionala a unei mari parti din viata noastra.

Prin Anora, Baker reuseste sa aduca pe marele si micul ecran un film emotionant, haios, captivant care isi propune sa treaca dincolo de industria reprezentata de prostitutia moderna, aratand si problemele sistemice pe care le au de confruntat prostituatele.

La Cannes, Greta Gerwig afirma despre Anora ca i-a amintit de structuri clasice de la Ernst Lubitsch sau Howard Hawks. Anora e pana la urma un film despre exploatare si munca, despre o realitate pe care multi dintre noi refuzam sa o vedem si sa o acceptam. E despre lupta pentru supravietuire si despre toti cei care reusesc sa supravietuiasca doar atunci cand incep sa lucreze impreuna, sa colaboreze.