Nu cu mult dupa jumatate lunii iulie 2023, pe 21 iulie, cand nu te asteptai la prea multe de la o luna de vara cand nimeni nu prea sta prin casa, cu ochii in ecrane, a aparut un film inspirat din universul copilariei fetitelor de toate varstele: Barbie.

Regizat de Greta Gerwig, un mic geniu in materie de filme care nu au nevoie de prea multe ca sa iti atraga atentia de la primele scene, si jucat foarte bine de actori precum Margot Robbie, Ryan Gosling, Kate McKinnon, America Ferrera, Ariana Greenblatt, Issa Rae, Rhea Perlman sau chiar Will Ferrell, dupa un scenariu de Greta Gerwig si Noah Baumbach, Barbie a cucerit publicul de la avanpremiera si domina la incasari si in prezent. In cele 114 minute nu te desprinzi de fotoliul din sala de cinema sau de pat, fotoliul, canapeaua de acasa.

Regizorul Greta Gerwig experimenteaza intr-o maniera originala cu mituri si crearea lor. Barbiland, un univers paralel populat de celebrele papusi este cutia cu nisip in care se incearca aproape orice. Istoricul papusii Barbie, produsele de succes si idei interesante, marfa care pare ca nu e intotdeauna la moda ii sunt instrumente utile pentru a recrea un intreg univers in jurul personajelor principale.

E un film corporate care promite sa nu te plictiseasca, are glumite si glume chiar foarte bine, la unele poti sa razi tare, dar gasesti si niste contradictii venite din gesturi si replici, comportamente in contradictie totala cu societatea sexista in care traim.

La Gerwig placerea se regaseste mereu in detalii. Costumele si designul de productie permite regizorului sa aiba de la inceput un Barbiland personalizat, generand o manie a rozului cu ecouri si in realitatea imediata a spectatorilor si telespectatorilor. Compozitiile „funky” semnate Mark Ronson si Andrew Wyatt, muzica lui Dua Lipa, Nicki Minaj, Ice Spice completeaza perfect Barbiland-ul imagiat de regizorul cu multa viziune. Copaci din plastic, casele Barbie cu doua etaje, nici ele nu lipsesc din film si aduc aminte adultilor, mai ales femeilor, de vremurile candse jucau cu Barbie si cu toate accesoriile primite la pachet cu papusa.

Pe strazi sunt masini fara motor, deplasarile pe calea aerului sunt preferate insa. Pe plaja ai patrula lui Ken, care nu prea face nimic concret, dar arata bine si cam atat. Barbie este cea care face toata treaba, este presedinte, intruchipeaza toti membrii Curtii Supreme, este doctor, fizician, castiga si premiul Nobel, poate chiar a reusit sa descopere tratamentul miraculos care vindeca si cancerul. Barbieland e doar o utopie feminista ca o contrapondere la realitatea patriarhala. Mirren vine cu al sau voiceover care adauga calitate intregii povesti.

Barbie devine pana la urma o extensie a fanteziei politice, un exercitiu al unei decate de ce ar fi daca. Barbie a ajuns si in spatiu, poate vota si poate avea proprietati inainte ca femeile din lumea reala sa se bucure de aceste drepturi.

Barbie, papusile-om din film, sunt interpretate magistral de Issa Rae, Emma Mackey, Alexandra Shipp si Hari Nef. Dar adevarata protagonista a filmului este Stereotipica Barbie, Margot Robbie o interpreteaza, o Barbie blonda, cu ochii albastri. Ken, iubitul, este interpretat exceptional de Ryan Gosling, ceilalti Ken din film fiind jucati de Simu Liu, Kingsley Ben-Adir si John Cena. Perechea de papusi-om sunt un fel de Adam si Eva.

Cand Barbie vede ca viata ei perfecta, in aparenta, este „atacata” de ganduri si amenintata, cauta raspunsuri la Weird Barbie, Kate McKinnon ii da viata in film, o papusa cu o istorie plina de trauma. Ken si Barbie merg in Los Angeles pentru a gasi o fetita micuta. Relatia dintre Barbie si proprietarii sai umani este descrisa si zugravita aproape perfect in film.

In Los Angeles-ul din lumea umana Barbie are parte de o revelatie, vede ce fel a ajuns societatea dominata de patriarhat. Realizeaza atunci ca realitatea sa nu prea e asa de roz precum o credea. Papusa-om intalnesti oameni reali, barbati care fac parte din conducerea unei companii, Mattel, Sasha, un tanar care dispretuieste papusile Mattel pentru ca are probleme cu fascismul si mama lui Sasha, Gloria, o secretara care iubeste, adora jucaria.

Apare si o tensiune intre efortul regizorului de a mentine o Barbie plina de umor si dexteritatea emotionala din proiectele anterioare. La intoarcerea din calatoria in Los Angeles, Barbie vede foarte usor ca iubitul, Ken, a transformat Barbieland dupa ce a data de patriarhat si a vazut cum e.

Barbie construieste alte teme si le reia partial, teme pe care le-am vazut deja in filmele Lady Bird si Little Women ale aceluiasi regizor. Dar tensiunea dintre Barbie ca obiect si ca subiect este cea mai importanta din film, papusa-om devine prea constienta de sine, expresivitatea din ochii actritei care o interpreteaza e magistrala aici.

Barbie e un film ce merita vazut, ai de toate in el si e un film bine regizat si jucat care isi merita incasarile pana la ultimul cent. Cele 114 minute nu vor fi irosite si vei pleca de la cinema sau te vei ridica de pe canapea si cu niste lectii invatate si niste intrebari la care te vei gandi o perioada. Este Barbie un film pentru generatiile de fetite, sau doar pentru generatiile de fetite si fete care s-au jucat cu papusile Barbie? Nu neaparat. Barbie, asa cum ea prezentata si jucata in film, trece dincolo de papusa pe care o stim deja cu totii de pe rafturile magazinelor si devine ea insasi un mit, un sterotip care asteapta sa fie descoperit pana la aparitia genericului de final.