Filmele S.F. se incadreaza de cele mai multe ori in doua categorii: cele foarte bune si cele care dezamagesc. O cale de mijloc nu exista pentru ca genul S.F. in cinematografie este unul de la care se asteapta mult si au tot fost filme pe aceasta nisa, idei deja explorate si exploatate la maximum. Atlas, cel mai recent film S.F. din 2024, care promitea la inceput, cel putin din trailer, s-a dovedit a fi unul din acele filme S.F. care dezamagesc, din pacate, asta desi protagonista e interpretata de Jennifer Lopez…
Atlas este unul dintre putinele filme S.F. in care o vedem pe Jennifer Lopez, Brad Peyton, regizorul, avand deja la activ alte filme excelente, San Andreas sau Rampage sunt doar doua exemple. Doar ca din Atlas lipsesc ideile originale si Lopez e nevoita sa faca fata unui labirint intreg de scene bazate pe un scenariu nu atat de bun.
Personajul lui Jennifer Lopez este Atlas, un analist de date care depinde de cafea, rigid si ostil, a carei mama, Val, interpretata de Lana Parilla, a dezvoltat prima fiinta bazata pe AI, Harlan, Simul Liu pe cand aceasta era mica. Harlan a inceput sa preia controlul asupra dispozitivelor AI si a initiat un razboi impotriva umanitatii. A ajuns sa paraseasca si Terra si sa isi dezvolte un adevarat imperiu pe o alta planeta. ICN a capturat intre timp un asociat al sau, Casca Vix, intepretat de Abraham Popoola, insa ca sa poata fi scoase informatii de la el despre Harlan generalul Jake Broothe, interpretat de Mark Strong, apeleaza la Atlas ca sa extraga informatiile din creierul prizonierului din care mai ramasese doar capul.
Atlas reuseste sa obtina informatiile de care are nevoie si il gaseste pe Harlan pe o planeta indepartata din Galaxia Andromeda. Cere sa plece in misiunea de recuperare a lui Harlan, asta in ciuda neincrederii venite din partea colonelului Elias Banks (Sterling K. Brown). Atlas refuza la inceput sa imbrace un costum special, exo-costum, care ii va permite sa lupte si sa reziste pe planeta unde vor ajunge, asta pentru ca e nevoie de o legatura neuronala intre om si costum.
Ajunsa pe planeta GR-39, echipa ICN de recuperare cade in capcana lui Harlan si are distrus echipamentul, nava. Ca sa supravietuiasca totusi pe planeta Atlas e nevoita sa intre intr-un costum de care se ferea si intra intr-o lupta haioasa cu Smith, personalitatea exo-costumului. In timpul deplasarii pe planeta si luptei cu Harlan si asociatii sai Atlas realizeaza cat de mult i-a lipsit comunicarea si o relatie, Smith dovedindu-se a fi partenerul ideal pana la urma. Cunoasterea mai buna a personalitatii si a trecutului lui Atlas de catre Smith va ajuta la o lupta mai eficienta impotriva lui Harlan, lucru care se intampla pe masura ce conditiile devin mai dificile pentru Atlas.
Leo Sardarian si Aron Eli Coleite, scenaristii, nu reusesc sa faca o treaba foarte buna, legatura dintre privitor si personaje sau personaj mai degraba, Atlas, este una foarte firava, identificarea cu personajele nu prea e posibila. Personajele nu au ocazia sa verbalizeze si sa coloreze dinamica interesanta a filmului, tot filmul e plin insa de ura la prima vedere si de parteneriate si anticiparea unor anumite secvente e neplacuta.
Nu e nimic nou nici in privinta masinariei in care intra Atlas, am mai vazut asa ceva in Avatar, unde aveam AMP, Amplified Mobility Platform. Smith suna mai degraba ca Baymax din Big Hero 6, un robot prea protector, doar ca aici avem sarcasm si ceva injuraturi care mai umanizeaza vocea AI. Harlan, la randul sau, intruchipeaza toate temerile noastre legate de tehnologie, pe care de altfel le-am tot vazut exploatate in alte filme.
Jennifer Lopez vine sa o interpreteze pe Atlas dupa ce nu a primit o nominalizare la Oscar pentru Hustlers, reputatia de diva nu prea mai e asa de evidenta si de importanta aici. Privitorii vor observa ca Lopez se straduie sa fie foarte buna si sa isi faca treaba excelent, insa nu prea are cu ce lucra si nu o ajuta nici macar bagheta regizorala a lui Brad Peyton.
Una peste alta, Atlas este un film mult prea predictibil, prea lung si plat, nu prea ai de ce sa il astepti si sa iti doresti sa il vezi, jocul actoricesc este unul basic, ca la carte, dar fara niciun fel de noutati, ceva care sa te tina aproape de ecran.
Ce mai salveaza acesta productie e viziunea asupra viitorului si efectele speciale, designerul Barry Chusid oferind privitorilor foarte multe detalii mai ales la scenele interioare, tehnologiile moderne folosite pentru a recrea atmosfera de pe planeta sau din interiorul bazelor reuseste sa faca minuni.