Angajatul modern are o mare problema: timpul personal dupa orele de lucru aproape ca nu mai exista. Se discuta din ce in ce mai aprins pe tema timpului personal dupa job in contextul unui echilibru dorit intre viata profesionala si viata personala.

Digitalizarea muncii, presiunea tot mai mare pusa pe angajati, care ar trebui sa faca n lucruri, pe care le faceau 3-4 angajati in trecut, pe acelasi salariu mizerabil, precum si cultura disponibilitatii constante au acutizat problema, ajungandu-se la epuizare psihica si fizica. Ce e de facut insa si care sunt cauzele acestui fenomen?

Dreptul la timp personal nu e un „moft”, asa cum il considera multi sefi si multe companii puse pe profit cu orice pret. E mai degraba o necesitate, din mai multe motive. Pe de o parte e vorba de sanatatea noastra mintala si fizica, care poate sa nu mai fie atat de usor de controlat si de mentinut in limite normale odata ce apare suprasolicitarea si lipsa de pauze de la munca chiar si atunci cand esti acasa si ai terminat orele de program.

Inevitabil ajungem la burnout, la anxietate, depresie, oboseala cronica si la dezechilibre grave in organism. Avem nevoie de timp personal pentru refacarea psihica si fizica

Pe de alta parte se pune si problema productivitatii pe termen lung. Nu avem cum sa fim productivi sau sa se astepte de la noi sa fim productivi atat timp cat nu ne odihnim si suntem conectati mereu la locul de munca. Doar prin respectarea dreptului la timp personal in afara serviciului vom avea capacitate mai mare de concetrare, eficienta mai mare la locul de munca si randament sporit.

Imbunatatirea relatiilor personale si interpersonale ar putea fi un motiv pentru care avem mare nevoie de timp personal. Nimic nu poate inlocui timpul petrecut cu familia, cu prietenii, activitatile de recreere. Si pentru toate ai nevoie de timp personal.

Dreptul la timp personal vine si din nevoia de a respecta limitele clare intre viata profesionala si viata privata. In teorie cel putin, munca nu are ce cauta in cadrul timpului personal. Ai dreptul la deconectare, trebuie sa trasezi de la inceput, la orice loc de munca ai, cu prezenta fizica sau remote, limitele clare intre cele doua realitati.

Daca stai si analizezi ce se intampla cu tine si cu toti ceilalti din jurul tau vei observa ca ai si avem tot mai putin timp personal. Care sunt cauzele principale?

Tehnologia moderna si conectivitatea permanenta. Astazi informatia circula rapid, ai telefoane smart, laptop, calculator PC, ai e-mail, mesagerie instant, deci ajung la tine sarcinile, daca sunt si daca se doreste, oricand, la orice ora, oriunde te afli. Si daca tot esti bombardat cu tot felul de sarcini de la job incepi sa simti tot mai mult presiunea de a raspunde imediat, chiar si in afara orelor de program.

Cultura nesanatoasa a muncii excesive este alta cauza probabila a timpului personal limitat la extrem. Multe companii, firme au ajuns sa valorizeze suprasolicitarea si orele suplimentare fara numar ca semn de implicare. Daca nu demonstrezi ca lucrezi pana la epuizare si dupa program, ca faci ore suplimentare se considera ca nu te implici suficient si tot timpul stai cu amenintarea pierderii locului de munca. Si in timp devine o obisnuinta sa uiti de tine si de tot si sa lucrezi oricat pentru ca „da bine” la conducere, lucru complet gresit si lipsit de sens.

Alta capcana, pe care am experimentat-o cu totii in pandemie, este munca remote. Odata ce ai intrat in ea granitele intre timp personal si timp pentru locul de munca nu mai exista. Esti dispus de multe ori la fel de fel de compromisuri si renunti la tine iarasi pentru locul de munca, uitand de timpul personal, care e mult mai important decat orice sef care primeste de la tine x raport poate cu 5 minute mai devreme.

Insecuritatea economica si teama de a nu pierde locul de munca in vremuri economice tulburi duce de multe ori la disponibilitate non-stop. Notificarile devin viata ta, astepti si devii anxios pana le primesti si te grabesti sa rezolvi totul rapid chiar daca nu esti la job si esti acasa, e ora 22 seara sau 6 dimineata si nu ai niciun fel de obligatie sa ridici un deget pentru orice tine de munca.

Realitatea o cunoastem sau cel putin o constientizam acum, daca nu am tinut cont de ea pana in acest moment. Nu ne ramane decat sa apelam si la legislatia muncii si reglementarile europene legate de dreptul la deconectare sau la timp personal pentru a vedea ce spune legea si ce drepturi avem.

In Romania, potrivit Codului Muncii in vigoare, durata maxima de lucru e de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana, cu exceptiile legale fireste. Intre doua zile de munca e obligatoriu sa ai 12 ore minimum de repaus, 12 ore consecutive. 24-48 de ore de odihna sunt garantate saptamanal, in functie si de sistemul de lucu. Orice fel de ore suplimentare, munca suplimentara prestate/a se plateste sau se compenseaza cu timp liber in plus.

In Uniunea Europeana, lucrurile sunt si mai drastice cand vine vorba de dreptul la deconectare. Potrivit Parlamentului European si initiativei sale din 2021, in UE dreptul la deconectare ar trebui sa fie introdus obligatoriu in tarile membre. Ideea e simpla: angajatul poate sa refuze sa raspunda la telefoane sau e-mail-uri in afara orelor de program. Punct. Fara negocieri, fara scandal, fara compromisuri.

Deja in Franta, Spania sau Italia exista legislatie care proteja angajatii de abuzurile angajatorilor cu referire la timpul personal. Din 2017, in Franta, companiile care au peste 50 angajati au obligatia sa stabileasca politici interne legate de dreptul la deconectare si sa le respecte. Iar in Spania angajatii au de mult timp dreptul explicit la deconectare digitala, fara ca angajatorul sa poata interveni sau interzice asa ceva.

Angajatii, in lipsa unor reglementari clare nationale, pot stabili ore clare de raspuns la telefon, e-mail, mesaje, disponibilitatea se va comunica mereu transparent, toate drepturile legate trebuie folosite, de la concedii la pauze si zile libere garantate.

La randul lor, angajatorii vor crea o cultura organizationala bazata pe respectarea vietii private a angajatilor, pe impunerea de politici digital downtime, fara e-mail dupa x ora, pe evitarea unei presiuni indirecte puse asupra angajatilor pentru a lucra „in plus”, doar pentru ca vrea patronul, vrea conducerea sa termine mai repede y proiect si sa dea bine „mai sus”.