Rase de caini

• 1. Pit Bull Terrier American

Pit Bull Terrier-ul American (PBTA) face parte din grupa raselor de Terrieri, una dintre cele cateva rase clasificate ca si Pit Bulli.Cainii din aceasta rasa sunt recunoscuti pentru puterea, loialitatea si tenacitatea lor.
Aspect exterior si dimensiuni
Rasa PBTA este cea de talie medie, din grupul celor trei rase de Pit Bulli (vezi si Terrierul american de Staffordshire si Bull Terrierul de Staffordshire). Masculii cantaresc 16-29 kg, iar femelele 16-27 kg. Roba: parul scurt, intr-un singur strat, aspru dar lucios.Orice culoare a robei este acceptata, putand fi patati sau unicolori. Toate culorile de ochi sunt acceptate, exceptand albastrul. Urechile sunt roz, pot fi cupate, desi se prefera sa nu fie.Coada este scurta si terminata efilat. Corpul este solid si musculos, cu pieptul larg. Capul are o forma „intepenita”, cu cateva pliuri cutanate pe frunte.
Personalitate
PBTA poate fi un caine foarte dragut, curios, inteligent si amuzant. Ei se remarca prin comportamentul lor expansiv, afectuos si dornic sa faca pe plac omului, de care sunt si foarte atasati. Daca sunt crescuti si educati cu fermitate, ei pot fi niste caini de familie foarte buni. Aceasta rasa, cum bine se stie, poate fi insa si incapatanata, insistenta si predispusa sa dezvolte agresivitate fata de alti caini, nefiind o alegere inteleapta pentru o persoana care este novice in dresajul unui caine. De multe ori pot dezvolta un anumit nivel de agresivitate fata de alti caini, in special straini, de acelasi sex si cu aceiasi pozitie ierarhica. Dar socializarea timpurie si dresajul corespunzator pot face ca multi indivizi ai rasei sa nu dezvolte niciodata asemenea comportament agresiv. Totusi, nu trebuie sa uitam ca aceasta rasa a fost creata pentru luptele cu caini, de aceea, un Pit Bull, chiar socializat de pui, poate dezvolta un comportament agresiv la maturitate. Un proprietar responsabil trebuie sa nu isi lase cinele sa interactioneze cu caini straini, fara a fi supravegheat si trebuie sa se puna in tema asupra modului in care pot fi despartiti cainii, daca se bat.

Dresajul
Pentru aceasta rasa este obligatorie o educatie ferma, timpurie, realizata cu simt de raspundere si fermitate. Adesea, proprietarii neexperimentati tind sa declare ca ii depseste educatia acestor caini. Sunt caini foarte energici, ce au nevoie de mult exercitiu fizic si stimulare, pentru a-si canaliza energia benefic, pentru a nu deveni frustrati si distrugatori. Fiind un caine atletic, PBTA poate fi folosit in diverse actiuni utilitare, cum ar fi tractarea unor greutati, operatiuni de cautare si salvare, concursuri de agilitate canina, de asemenea pot face cu succes un dresaj de supunere.
Aspecte particulare
Cele trei rase de Pit Bull sunt de regula usor confundate intre ele, avand standarde aproape identice, cu varitii numai in ceea ce priveste dimensiunile exterioare si culorile. America Staffordshire terrier-ul si PBTA au cam aceiasi stramosi. Multi oameni le considera aceste rase ca fiind tipuri diferite ale unei singure rase. In Statele Unite acesti caini sunt folositi in operatiunile de depistare a drogurilor, ca si in echipele de cautare si salvare ale Politiei, datorita tenacitatii, energiei si versatilitatii lor.

• 2. Ciobanesc German

Cunoscut, de asemenea, si ca Alsacian, cainele Ciobanescul German a fost in mod consecvent una dintre cele 10 rase favorite in Statele Unite, fiind membra a grupei ciobanestilor. In ciuda asemanarii cu lupul salbatic, Ciobanestii Germani sunt un caini loiali, credinciosi si devotati si cu un antrenament adecvat, pot efectua aproape orice sarcina. In anii 1950 si 1960, americanii au devenit interesati de cainii Ciobanesti germani, astfel ca un numar mare de exemplare au fost importate. Peste ani, Ciobanestii germani au devenit utili ca si caini-ghizi pentru orbi, surzi si persoanele cu alte handicapuri datorita inteligentei, caracterului echilibrat, capacitatii de a fi usor de educat si dresat, precum si datorita calitatii de a se intelege cu oamenii. Serviciile militare si politienesti au angajat exemplare de Ciobanesc german pentru calitatea sa de a diferentia mirosurile. Erau utilizati in luarea urmei crimilalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru a descoperi si salva persoanele aflate sub daramaturile provocate de cutremure sau alte dezastre.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul german este un caine de talie medie sau mare, prezentand urechi ascutite si ridicate, un corp alungit si o blana rezistenta la intemperii. Blana este dubla fiind formata dintr-un par exterior des si compact si un puf profund mai fin conferindu-i Ciobanescului german posibilitatea de a rezista climatelor extreme. Cele mai populare varietati sunt negru cu cafeniu sau un amestec al acestora cu o coama inchisa inchisa la culoare sau neagra. Ciobanestii de culoare alba nu sunt acceptati in expozitiile canine, dar au devenit animale de companie populare. Inaltimea la greaban este de 60-65 cm la mascul si de 55-60 cm la femela. Greutatea corporala optima este intre 35-40 kg.
Personalitatea
Ciobanescul german este foarte inteligent, usor de dresat, puternic si elegant. Desi este stiut ca nu sunt caini peste masura de afectuosi, ciobanestii sunt loiali si credinciosi. Rasa este recunoscuta ca si caine politist, fiind adesea utilizat in misiunile de cautare si salvare. Ciobanescul german este, de asemenea, un caine de companie popular, un membru al familiei, un caine de paza si insotitor pentru persoanele cu diferite handicapuri.
Relatiile cu familia si casa
Datorita caracterului lor tolerant, Ciobanestii germani sunt caini de companie excelenti pentru copiii, fiind protectori nativi. Cu o educatie adecvata, ciobanescul poate fi un caine de paza si protectie eficient si impunator.
Dresajul
Dresajul acestor caini trebuie inceput de timpuriu. Cainii needucati au tendinta de a fi greu de strunit si controlat. Intrucat ciobanestii sunt inteligenti si doritori de a invata, ei pot fi educati sa indeplineasca diferite sarcini. Ei efectueaza servicii de paza si protectie, activitati in cadrul serviciului de politie, operatiuni de urmarire, cautare si salvare, asigurand la fel de bine si asistenta persoanelor cu diferite handicapuri. Initial, antrenati ca si caini ciobanesti pentru paza si protectia turmelor de animale, rasa este utilizata, inca, in acest scop in unele regiuni.
Aspecte particulare
Cainii Ciobanestii German nu necesita o ingrijire speciala. Perierea zilnica ii va ajuta sa-si mentina blana curata si sanatoasa.

• 3. Anatolian Sheperd – Ciobanescul Anatolian

Ciobanescul anatolian este considerat de multi ca fiind cel mai bun caine de paza din intreaga lume, in special in ceea ce priveste vitele. Cu origini stravechi in Turcia, aceasta rasa este menita sa reziste climatelor aspre si vietii nomadice. Din acest motiv, ciobanescul anatolian prefera sa traiasca in aer liber. Pe platoul anatolian, cand verile sunt fierbinti si iernile racoroase, ciobanescul anatolian traieste in aer liber pe tot parcursul anului. Ciobanescul anatolian este o rasa veche, cu un istoric datand de cel putin 6000 de ani. Rolul principal al acestei rase era de a insoti ciobanii turci nomazi si de a pazi turmele de oi. Ciobanescul anatolian era utilizat ca prim mijloc de aparare impotriva pradatorilor, fiind apt sa reziste climei aspre din Turcia.
Cand aceasta rasa de paza a fost pentru prima data introdusa in Marea Britanie, ea era cunoscuta ca si Karabash-ul anatolian. In cele din urma, numele rasei a fost schimbat, devenind astfel cunoscut in intreaga lume ca si ciobanescul anatolian.
In ciuda lungii sale existente, ciobanescul anatolian nu a fost introdus in Statele Unite pana in anii 1950.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul anatolian este un caine de talie mare cu un cap mare si lat, semanand foarte bine cu un ciobanesc de Pirinei sau cu un Kuvasz, mai zvelt si mai agil. Botul rectangular este butucanos, mai scurt decat capul si, in general, negru. Regiunea craniana este lata si usor rotunjita, cu un stop sters. Urechile triunghiulare de dimensiuni medii, de cele mai multe ori de culoare neagra sunt pendulante si situate sub planul crestetului capului. In Turcia, frecvent, urechile ciobanescului anatolian sunt cupate. Ochii mici, bine asezati in orbite, pot fi de nuante de la auriu pana la maron. Cainii cu blana visinie au genele si nasul maron. Gatul gros si musculos prezinta o mica salba. Pieptul ajunge pana la nivelul coatelor. Membrele anterioare sunt drepte si bine distantate. Cand cainele este alertat, coada sa stufoasa se face covrig pe spate. In alte circumstante, ea atarna printre picioare si formeaza la extremitate un mic carlig.
Blana este deasa si scurta, in general, in jur de 2-2,5 cm lungime. Parul de la nivelul gatului este mai lung, formand o coama. Coloritul cel mai frecvent intalnit este cel cafeniu, dar alte culori, cum ar fi maron, rosu, visiniu si vargatul pe fond cenusiu sunt de asemenea observate.
Ciobanescul anatolian este un caine masiv, avand o inaltime la nivelul greabanului in jur de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela si o greutate corporala de circa 45-68 kg la mascul si de 41-59 kg la femela.
Personalitatea
Ciobanescul anatolian este curajos, extrem de inteligent si devotat serviciului lor de paza si protectie. Rasa este bine cunoscuta ca fiind puternica si de neinduplecat, avand calitati inegalabile de protector, in special in ceea ce priveste paza si protectia turmelor de vite. El pazeste si protejeaza, dar nu pastoreste oile si vitele. Sunt caini care beneficiaza de un simt al mirosului si al auzului foarte fin, calitati care-i ajuta in activitatile lor.
Ciobanestii anatolieni sunt caini cu o dezvoltare tardiva, atingand maturitatea corporala in jurul varstei de 4 ani. Socializarea precoce si extensiva, dresajul de supunere si ascultare, precum si un stapan ferm, consecvent si dominant sunt aspecte esentiale de care trebuie sa tineti cont cand doriti sa achizitionati un ciobanesc anatolian. Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul anatolian este un caine extrem de loial. Incredibil de inteligent, el are nevoie de stimulare mentala pentru preveni plictiseala. Acest ciobanesc este extrem de teritorial si nu este prea prietenos cu strainii, dar, in general, nu este agresiv. Ciobanescul anatolian este posesiv cu casa si proprietatea sa si nu va permite nimanui sa patrunda pe proprietatea familiei sale daca stapanul sau nu este acasa, exceptie facand cu persoana sau persoanele cu care a avut contacte frecvente, fiind extrem de prietenos cu acelea cu care este familiarizat. Ciobanescul anatolian este rabdator si protector cu copiii familiei lui, dar ii poate tranti la pamant, accidental, din joaca. Acesta va fi intotdeauna supravegheat cand se afla in preajma copiilor si, mai ales, in preajma celor mici. De asemenea, el este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca creste alaturi de acestea, dar are tendinta de a fi dominant cu alti caini.
Ciobanescul anatolian tanjeste dupa un mediu de viata exterior si nu este prea fericit daca este crescut intr-un apartament de bloc. Daca este antrenat corespunzator, ciobanescul anatolian se poate adapta traiului intr-o casa mare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, motiv pentru care trebuie sa-i puneti la dispozitie o curte mare pentru a-si consuma din energie. El este cel mai fericit cand are ceva de pazit si protejat. Firea lor retrasa si talia lor impresionanta, nu ii fac o alegere reusita pentru familiile cu copii mici.
Dresajul
Ciobanescul anatolian este o rasa independenta care nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi caine de paza. In alte domenii de antrenament, ciobanescul anatolian raspunde mai lent la comenzi. Socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt absolut necesare pentru a reduce potentialul comportament agresiv.
Aspecte particulare
Ciobanescul anatolian este incapatanat si neascultator, motiv pentru care necesita mult antrenament si stimulare mentala pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor defectuoase. Unii ciobanesti anatolieni pot avea tendinta de a sapa gropi. Daca socializeaza inadecvat, unii caini pot deveni agresivi cu strainii sau cu alti caini.
Ciobanescul anatolian necesita o minima ingrijire. Blana sa necesita o periere minutioasa in special in timpul celor doua sezoane de naparlire. Ciobanescul anatolian naparleste masiv si sezonier.

• 4. BEAUCERON-ul

Beauceron-ul este o rasa rar intalnita. Acesti caini sobri si mandri sunt la origine caini de cireada frantuzesti, dar, astazi, sunt cu predilectie caini de paza si animale de companie indragite. Rezervat cu strainii, Beauceron-ul este afectuos si credincios familiei sale.
Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.
Aspectul exterior si dimensiunile

Atleticul Beauceron da impresia de forta, libertate a miscarilor si vioiciune, fara a parea supraponderal. Din punct de vedere structural conformational, Beauceron-ul este asemanator ciobanescului belgian Malinois, cu singura exceptie ca Beauceron-ul este de talie mai mare. Beauceron-ul este un caine de talie mare, musculos, cu o aparitie care emana forta si fermitate. Capul este lung cu un nas negru, iar ochii sunt mari, de forma ovala si caprui inchis. Urechile Beauceron-ului sunt adesea cupate, dar sunt acceptate si exemplarele cu urechile necupate, in forma si dimensiunile naturale. In mod natural, urechile Beauceron-ului sunt usor ridicate si nu stau blege pe langa cap. Pieptul este adanc si lat. Coada sa este lunga si purtata in jos printre membrele posterioare, formand un carlig in forma literei „J” in varf. Beauceron-ii trebuie sa aibe cate doi pinteni la nivelul fiecarui membru posterior. Pintenii nu trebuie amputati, daca exemplarul dumneavoastra participa in cadrul expozitiilor canine.
Blana Beauceron-ului este dreapta, relativ scurta si aspra, formand in anumite regiuni franjuri. Rasa are un puf profund protector des care-i confera o anumita rezistenta la conditiile meteorologice. Culorile principale ale blanii sunt negru, negru cu cafeniu roscat si gri cu cafeniu roscat. Beauceron-ul adult atinge o greutate de circa 42-50 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 32-70 cm.
Personalitatea

Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie.

Neinfricat, vigilent si rabdator, Beauceron-ul are aptitudinile necesare pentru probele de ascultare si agilitate si este renumit pentru capacitatea sa de a intelege rapid si pe deplin cerintele stapanului sau. Calm, ascultator si foarte loial, Beauceron-ul este intotdeauna dispus sa-si multumeasca stapanul. Beauceron-ul poate fi exagerat de protector, astfel ca dresajul complet efectuat de catre un proprietar ferm si consecvent este absolut necesar. Beauceron-ul nu trebuie lasat singur pentru perioade lungi. Puii de Beauceron sunt foarte activi si se maturizeaza tardiv.
Relatiile cu familia si casa

Prietenos si loial familiei sale, Beauceron-ul este o buna alegere pentru familiile active cu adolescenti, mai ales daca creste alaturi de ei. Unele exemplare pot deveni excesiv de protectoare cu membrii familiei lor, nefiind foarte tolerante cu strainii. Se vor intelege bine cu alti caini, daca cresc alaturi de acestia, dar au tendinta de a fi teritoriali si potential agresivi cu instrusii. In general, se inteleg foarte bine cu pisicile, mai ales daca cresc alaturi de acestea.
Dresajul

Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.
Aspecte particulare

Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.

Blana Beauceron-ului nu necesita multa atentie pentru a o mentine ingrijita. O atentie deosebita trebuie acordata blanii in perioadele in care Beauceron-ul isi schimba parul. Rasa naparleste moderat si sezonier.

• 5. Dobermann Pinscher

Doberman pinscher-ul este o rasa de caini relativ noua, fiind oficial recunoscuta in 1900. Desi a fost creat initial pentru a fi un caine de paza si protectie feroce, temperamentul Dobermanului a fost mult atenuat, el devenind astazi un caine de companie iubitor si devotat, dar inca protector cu membrii familiei sale.
spectul exterior si dimensiunile
Dobermanul da impresia de noblete si eleganta. Acest caine de talie medie este compact si bine proportionat. Blana sa este scurta, neagra cu ruginiu, negru cu cafeniu sau rosu inchis cu ruginiu. Noile varietati de culoare sunt reprezentate de cafeniu cu pete mai deschise la culoare (varietatea Isabella) si albastru cu pete mai deschise.
Dobermanul este un caine ce are capul de forma conica, iar urechile pot fi sau nu cupate. Urechile neclupate, in mod natural, atarna. Coada este amputata.
Inaltimea la greaban este de 66-71 cm la mascul si 61-66 cm la femela. Greutatea corporala este de 30-40 kg, la ambele sexe.
Personalitatea
Doberman pinscher-ul a fost creat pentru a fi atat un caine de paza, cat si un companion. Primii Dobermani erau mult mai agresivi decat cainele de astazi. In prezent, Dobermanul este mult mai prietenos, dar este in continuarea este un caine de paza si protectie excelent. Cu o socializare adecvata, Dobermanul este afectuos si loial, isi va pazi stapanul pana la ultima suflare.
Relatiile cu familia si casa
Dobermanul este un caine caruia ii place compania omului, dar nu este cea mai indicata rasa pentru familiile cu copii mici. In ciuda faptului ca este un caine loial si protector, daca este crescut sau educat inadecvat, rasa poate fi rautacioasa, neascultatoare si chiar agresiva. Dobermanul este un caine inteligent, dar poate fi dominator, nefiind cea mai indicata rasa pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.
Dobermanul are tendinta de a raci cu usurinta, motiv pentru care trebuie tinuti in interiorul caminului in noptile mai racoroase. Oricat ar parea de ciudat, Dobermanul este un caine excelent pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament.
Dresajul Dobermanul exceleaza in dresajul de supunere, dar, datorita unei doze de independente, rasa necesita o indrumare ferma si consecventa. Abilitatea rasei de a invata rapid a condus la utilizarea acesteia ca si caine-ghid pentru orbi si surzi.
Aspecte particulare
Popularitatea Dobermanului a condus la o crestere inadecvata. Aceasta a dus la dezvoltarea unui comportament agresiv in cazul unor exemplare. Asigurati-va sa va achizitionati Dobermanul de la crescatori cu reputatie.

• 6. Ciobanesc de Berna

Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.
Aspect exterior si dimensiuni
Sunt caini puternici, robusti, cu schelet masiv, umeri puternici , cu mers echilibrat, cu pasul lung. Ajung la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Talia este cuprinsa intre 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-46 kg si 64-70mc masculii, cu o greutate de 37-54 kg. Capul este puternic, cu craniul lat, cu o usoara cuta pe frunte si un stop bine definit. Falcile sunt puternice, cu muscatura completa, in foarfece. Ochii sunt migdalati , de culoare caprui inchis. Urechile sunt medii ca marime, prinse sus, aduse usor inainte in atentie. Gatul acestui caine este puternic, musculos, de lungime medie , prins de umerii puternici si oblici printr-un greaban sters.
Trunchiul acestui caine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg si spatele puternic, drept. Membrele anterioare trebuie sa fie drepte , musculoase. Membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase, cu grasetul bine angulat. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde . Coada este stufoasa, ajungand pana sub jaret, ridicata in alerta, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Culoarea robei este intotdeauna negru lucios, cu botul alb si pata alba pe frunte, pieptul de asemenea alb, ca si labele si varful cozii. O culoare vie aramie sau cafenie separa albul de negru, ca si albul de pe picioare si obraji.
Personalitate
Ciobanestii de Berna sunt caini foarte placuti, ca si companioni, inteligenti, dornici sa faca pe placul omului, relativ usor de dresat. Ei sunt prieteni pe viata, sunt caini foarte loiali stapanului si pot avea probleme in acomodarea cu un stapan nou, dupa varsta de 18 luni. Sunt caini increzatori in fortele proprii, alerti, foarte buni paznici. Sunt putin prietenosi cu strainii. Nu sunt excesiv de agresivi sau de timizi.
Relatiile cu familia si casa
Sunt caini cu o personalitate placuta, carora le place sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie, fiind companioni foarte placuti. Sunt caini afectuosi, rabdatori si foarte buni cu copiii, pe care ii vor proteja daca este necesar. Au nevoie sa fie in preajma oamenilor si sa li se acorde atentie. Vor latra pentru a semnaliza aparitia vizitatorilor, dar apoi se vor aseza linistiti la locul lor. Socializati de pui cu alte animale de casa, inclusiv cu pisicile, le vor accepta fara probleme. Uneori pot fi dominanti cu alti caini.
Dresajul
Dresajul se poate face cu usurinta, cata vreme cainii sunt tineri. Daca nu se vor dresa de la o varsta timpurie, acesti caini vor deveni violenti, greu de controlat care vor avea impresia ca pot face numai ceea ce vor ei. Sunt caini sensibili, de aceea dresajul trebuie facut cu blandete.
Aspecte particulare
Este necesara perierea zilnica sau daca nu , macar o data pe saptamana, datorita robei abundente si lungi. O atentie deosebita trebuie acordata periajului zilnic mai ales in perioada naparlirii. Este necesara imbaierea sau curatarea blanii cu sampon uscat. Durata medie de viata a acestui caine este de 6-8 ani, fiind in scadere in ultimii ani, de la 10-12 ani. Clubul American al Ciobanescului de Berna a intreprins un studiu asupra sanatatii acestei rase, asupra unui numar de 1332 caini. Media de viata a acestora a fost de 7.2 ani. Cancerul este unul dintre principalele motive ale mortalitatii Ciobanescului de Berna, in intreaga lume, astfel , multe caini din aceasta rasa mor la o varsta tanara, de 3-4 ani.

• 7. Rottweiler

Dresajul si ingrijirea corespunzatoare a Rottweiler-ului il pot face un caine de companie excelent. Rottweiler-ul este o rasa de caini foarte puternica cu instincte protectoare native. Initial, utilizat ca si caine ciobanesc care supraveghea turmele de oi, Rottweiler-ul a devenit rapid mai bine cunoscut ca si caine de paza. Desi, uneori rautacios datorita unei educatii inadecvate si mergand pana la agresiune, dresajul si ingrijirea adecvata a Rottweiler-ului il pot face un companion excelent.

Istoricul si originea
Se crede ca Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al cainilor-pastori din timpurile romanilor, probabil, al mastiff-ului italian. Asa cum romanii si-au extins dominatia de-a lungul intregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alaturi avand rolul de a pastori cirezile de vaci si de a-i apara pe soldati si alimentele acestora de pradatori. Datele istorice au consemnat ca trupele romanilor, in cele din urma, au intrat si s-au stabilit in Germania in anul 74 i.Hr. In acel timp, acoperisurile din olane (tigle) rosii reprezentau stilul arhitectural obisnuit, iar colonia a fost numita Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru tigla rosie. Aceasta colonie a dat nastere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate si curaj la dezvoltarea civilizatiilor romane si germanice.
Practic, aproape distrusa in jurul anii 1800, rasa a revenit la inceputul secolului al XX-lea, datorita eforturilor sustinute ale unor crescatori entuziasti din Stuttgart.
Rottweiler-ul este incadrat in clasa cainilor utilitari si a fost prima data inregistrat de catre American Kennel Club in 1931.
Aspectul exterior si dimensiunile
Rottweiler-ul este un caine de talie medie, de culoare neagra cu pete ruginii pe obraji si bot, labe si membre. Exista si o varietate de Rottweiler rosie (roscata) cu pete maron. Blana sa este formata din fire de par de lungime medie, drepte si destul de aspre. Capul cainelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat si urechi triunghiulare, lasate. Nasul este mare si negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu o expresie de loialitate si bunavointa. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui caine este masiv si puternic, musculos si atletic. Rottweiler-ul poseda o forta considerabila si prezinta un piept adanc si lat. Coada este taiata (scurtata in lungime) ramanand una sau doua vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Rottweiler-ii sunt adesea nascuti cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputati, de regula, o data cu coada.
Se sustine ca ar exista doua tipuri de caini Rottweiler:

• 1.Rottweiler-ul german se pare ca este mai scund, mai indesat si are un cap mai mare si mai butucanos;

• 2.Rottweiler-ul american este mai inalt, cu picioarele mai lungi si cu capul mai putin butucanos.

Personalitatea
Rottweiler-ul este un caine cu o personalitate puternica. Este calm, usor de dresat si educat, curajos si devotat proprietarului si familiei sale. Este un caine extrem de protector, aparandu-si familia cu inversunare. Sunt luptatori puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru, ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesita stapani care il pot domina si manipula. Dresajul ferm si meticulos este esential pentru acest caine, altfel puteti sfarsi prin a avea un caine extrem de puternic, independent si peste masura de agresiv.
Este un caine de paza nativ, cu un caracter bland si usor de cizelat. Sunt foarte inteligenti si si-au dovedit abilitatile in cadrul institutiilor politienesti, militare sau vamale de-a lungul multor secole.
Acest caine necesita multa companie si timp pentru socializare pentru a avea cu adevarat un exemplar reusit. Prietenii si rudele familiei sunt, in general, primiti cu entuziasm. Strainii nu pot trece mai departe de trotuar.
Latratul este adesea rezervat pentru intrusii nedoriti.
Relatiile cu familia si casa
Rottweiler-ul este un caine de companie pretabil pentru persoanele care sunt in cautarea unui prieten loial si a unui caine de paza credincios. Proprietarii impartasesc o legatura puternica cu cainii lor de companie; totusi, rasa nu este cunoscuta pentru abilitatea de a realiza relatii de prietenie rapide cu strainii. Adesea vazuti ca o amenintare de catre Rottweiler-i, strainii pot fi intampinati cu o reactie agresiva. Acest caine nu prea este indicat familiilor cu copii mici datorita fortei si posibilei intolerante fata de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucura sa fie singurul caine al familiei. Poate fi agresiv cu alti caini, motiv pentru care trebuie tinuti in lesa in spatiile publice.
Cand un caine Rottweiler este complet educat si dresat, va fi un bun tovaras de joaca pentru copii. Va accepta pisicile si alte animalute de casa atata timp cat a avut o experienta pozitiva cu acestea in timpul copilariei.
Rottweiler-ul se va acomoda sa traiasca intr-un apartament, daca i se acorda suficient timp si spatiu pentru miscare. Sunt caini relativ inactivi in interiorul caminului, astfel ca o curticica este suficienta pentru a-l face fericit.

Dresajul
Rottweiler-ii sunt caini extrem de inteligenti si sunt utilizati de secole datorita curajului lor recunoscut ca si caini de paza. De la inceputul secolului al XX-lea, rasa a fost utilizata ca si caini politisti. Rottweiler-ii sunt nerabdatori si doritori sa invete. Din nefericire, unele persoane au ales sa profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i invata si antrena sa fie agresivi. Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputatii proaste pentru rasa, reputatie pe care proprietarii si crescatorii de caini Rottweiler au incercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, indragit si devotat.
Datorita taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, inca de cand cainele este mic si trebuie luat in serios pentru a va putea asigura ca exemplarul dumneavoastra nu va deveni agresiv
Aspecte particulare
Unii caini Rottweiler sforaie in timp ce dorm si, ocazional, ca urmare, tusesc. Aceasta nu implica o problema de sanatate pentru caine. Totusi, daca tusitul este un fenomen frecvent, in special, in timp ce cainele dumneavoastra de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al prezentei unei afectiuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui tratate imediat.
Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din par de porc de circa doua ori pe saptamana. Aceasta este o regula generala pentru toate rasele de caini cu parul scurt. O manusa-perie este adecvata pentru efectuarea unui periat meticulos. Perierea stimuleaza cresterea parului nou, sanatos si inlatura parul uzat, pregatit sa cada. Aceasta activitate va permite stabilirea unei legaturi cu cainele. Demararea acestui regim in timp ce cainele dumneavoastra de companie este inca pui, este o cale eficienta pentru inceperea unei relatii apropiate si bazata pe incredere. Imbaiati-l numai cand este absolut necesar. Rottweiler-ul este un caine ce naparleste sezonier si nu excesiv.
Rottweiler-ul este un caine ce necesita un volum suficient de miscare. Alergatul in spatiile deschise (paduri sau campurile neimprejmuite) ii vor face foarte fericiti, neavand nici o intentie de a se departa de dumneavoastra. Inotul si alergatul pe langa bicicleta sunt activitati perfecte pentru consumarea energiei acestui caine „sportiv” din nastere. Rottweiler-ul se va bucura intotdeauna sa recupereze mingea pe care i-o veti arunca.
Catelele de Rottweiler sunt foarte prolifice, nascand in mod frecvent pana la 12 catei.

• 8. Saint Bernard

Saint Bernard-ul, salvatorul Alpilor elvetieni, este unul dintre cainii cei mai usor de recunoscut. Desi legenda potrivit careia Saint Bernard-ul cauta si salva persoanele ratacite prin Alpi este adevarata, butoiasul cu coniac din jurul gatului sau este doar un mit. Istoricul si originea

Istoricul si originea

Ca si in cazul altor rase, adevarata origine a Saint Bernard-ului este invaluita in mister. Se crede ca, cainele pe care il stim noi astazi ar proveni dintr-o rasa de talie mare, foarte veche, disparuta, cunoscuta ca molosul asiatic. Acesti caini giganti au fost imperecheati cu diferite alte rase de caini adusi de romani, atunci cand au invadat Elvetia in primele secole i.Hr. Exista diferite speculatii potrivit carora Saint Bernard-ul s-ar trage din mastiff-ul tibetan.

Odata cu trecerea timpului, acesti caini au fost utilizati pentru a pazi fermele, pentru a pastori turmele de vite si pentru a cara diferite greutati. In cele din urma, rasa a devenit o figura familiara a caminului pentru calatori St. Bernard (Hospice of the Great St. Bernard) fondat in 1050 i.Hr. de catre arhidiaconul Bernard de Menthon. Scopul acestui lacas era sa asigure un adapost sigur pentru calatori in timpul trecerii lor prin Alpi elvetieni. In anii 1700, acesti caini erau consacrati pentru activitatile lor de salvare din Alpi. Calugarii isi luau cainii cu ei in timpul cautarilor persoanelor disparute. Abilitatea acestui caine de a gasi traseele pierdute si persoanele disparute este legendara. Odata ce cainele gasea un calator ratacit, el ii ligea fata acelei persoane pentru a o mentine constienta si se tolanea langa aceasta pentru a o incalzi. In afara faptului ca sunt considerati niste eroi, acesti caini erau, de asemenea, companioni extraordinari pentru calugari in timpul iernilor lungi si nefrecventate.

In anii 1800, rasa Saint Bernard, pe atunci cunoscuta ca „Hospice Dog”, devenise vulnerabila si numarul exemplarelor era in continua scadere. Din cauza consangvinizarii, starea lor de sanatate s-a deteriorat. Pentru a corecta acest neajuns, calugarii au decis sa utilizeze rasele Dog german, ciobanescul de Pirinei si Terra Nova pentru a conferi robustete si rezistenta rasei. In urma acestei incrucisari a aparut primul Saint Bernard cu parul lung. Acest caine avea aptitudinile si instictul nativ de a salva oamenii, dar nu reusea intotdeauna sa-si duca treaba la bun sfarsit intrucat gheata si zapada se lipeau de parul sau lung limitandu-i miscarile. Din acest motiv, calugarii foloseau acesti caini cu parul lung pentru a-i oferi ca daruri diferitilor prieteni sau cunoscuti si mai putin in operatiunile de cautare si salvare.

In 1880, cainele a fost denumit oficial Saint Benard. Popularitatea rasei s-a extins si in 1888 a fost infiintat clubul american al Saint Bernard-ului. Ulterior, American Kennel Club recunostea rasa ca membra a grupei cainilor utilitari.
Aspectul exterior si dimensiunile

Saint Bernard-ul este un caine de talie mare, puternic si musculos, cu capul mare si rotund, ochii caprui inchis si nasul negru. Urechile triunghiulare si rotunjite la varfuri sunt situate in varful capului. Saint Bernard-ul are un corp puternic si masiv si o coada care atarna si este purtata usor in sus.

In ceea ce priveste aspectul blanii, Saint Bernard-ul poate fi intalnit in doua varietati. Blana cu parul scurt este deasa si bine lipita pe langa corp. Blana cu parul aspru este mai lunga si mai stufoasa pe coapse si membre. Coloritul blanii este portocaliu cu alb, roscat (rosu) cu alb, maron cu alb sau brindle (dungat pe fon alb murdar).

Saint Bernard-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-70 cm si o greutate corporala in jur de 50-91 kg.
Personalitatea

Saint Bernard-ul este inteligent si loial stapanului sau. Este o rasa puternica, dar tandra si prietenoasa si se pare ca are un al saselea simt in ceea ce priveste detectarea vreunui potential pericol, in special a vreunei furtuni de zapada sau avalanse. Se spune ca Saint Bernard-ul are simtul mirosului atat de fin incat este in stare sa depisteze persoanele ingropate in zapada la cativa metri adancime. Saint Bernard-ul este lent in miscari, rabdator si ascultator.
Relatiile cu familia si casa

Saint Bernard-ul este afectuos si prietenos, motiv pentru care este un animalut de casa indragit. Le plac copiii, dar cand sunt in preajma copiilor mici trebuie supravegheati datorita taliei lor gigantice. Saint Bernard-ul este un caine energic, necesitand o spatiu extins pentru miscare. Sunt caini care saliveaza excesiv (balesc). Saint Bernard-ul este tolerant cu alte animalute de companie, dar trebuie supravegheat cand se afla in preajma animalutelor de talie mai mica.

Adora vremea rece, gheata si zapada. Datorita firii lor prietenoase, Saint Bernard-ul nu este cea mai grozava optiune daca va doriti un caine de paza, dar se pare ca talia lui reuseste sa intimideze si sa sperie intrusii.

Saint Bernard-ul poate fi crescut intr-un apartament de bloc, daca beneficiaza de suficienta miscare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca daca beneficiaza de o curte cat de mica va fi cel mai fericit. Au o toleranta scazuta fata de perioadele calduroase, spatiile incalzite si transportul cu masina.
Dresajul

Saint Bernard-ul este usor de educat, dar dresajul trebuie initiat la o varsta frageda. Sunt dornici sa va faca pe plac, fiind caini sociabili si docili.

Aspecte particulare

Saint Bernard-ul trebuie supravegheat in timpul zilelor caniculare si cu umiditate crescuta, intrucat acesta este predispus fenomenului de supraincalzire (soc caloric). Recent, popularitatea rasei a determinat pe unii crescatori lipsiti de scrupule sa produca exemplare cu anumite inclinatii spre agresivitate. Din acest motiv, asigurati-va ca achizitionati un Saint Bernard de la un crescator experimentat si de buna credinta.

Saint Bernard-ul are nevoie de o ingrijira zilnica a blanii. Ambele varietati de Saint Bernard (cu parul aspru si cu parul neted) sunt usor de intretinut. Pieptanarea si perierea cu o perie din par de porc si imbaierea numai atunci cand este absolut necesar sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le indepliniti pentru a-i mentine Saint Bernard-ului blana in bune conditii. Aceasta rasa naparleste de doua ori pe an. Ochii care au tendinta de a lacrima excesiv trebuind controlati periodic.

• 9. Bichon Bolognese

Bichon-ul Bolognez este o jucarie frumoasa, un caine micut si bine facut, cu blanita alba, lunga si ciufulita. Din momentul in care a aparut, a fost folosit pe post de caine de companie, devenind rapid favoritul tuturor celor care isi doresc un companion linistit si devotat.
Istoric si origini
Bolognez-ul este un Bichon de tip vechi, numit initial Bichon italian si este cosiderat de unii o varietate a Bichon-ului Frise. Ca si acesta, Bolognez-ul a fost adus in Italia de navigatorii spanioli in secolul XV si s-a dezvoltat mai intens in regiunea Bologna, de unde a preluat numele.
.

• Aspect exterior si dimensiuni

Este un caine de talie mica, de jucarie, cu un corp un pic mai lung decat inalt. Acest catel are maxilare puternice, ochii mari si rotunzi, de culoare inchisa sunt acoperiti de par. A fost catalogat ca o varianta a Bichon-ului cu par cret, datorita parului sau des si tare. Urechile acoperite cu par lung, in smocuri sunt suficient de departate incat sa ofere senzatia unui cap rotund. Bolognez-ul poate atinge o inaltime de 30 centimetri si o greutate intre 2 si 4 kilograme. Exista exemplare care depasesc aceasta medie, insa foarte rar. O femela poate da nastere unui numar de 6-7 catei, dar media este situata la trei.
Temperament
Este un catel mereu vesel, afectiv si sensibil, care se intelege foarte bine cu copiii, chiar si cu ceilalti caini, indiferent de rasa. Bolognez-ul este inteligent, gratios, bland, linistit si foarte devotat familiei sale. Este un catel elegant, calm ce are nevoie de un spatiu suficient de mare. Are un nivel moderat de activitate, 20 de minute de plimbare pe zi i-ar fi de ajuns, dar nu ii displac nici plimbarile lungi alaturi de stapan, pe care vrea sa il multumeasca. Ii place foarte mult sa se joace in gradina astfel ca, in cazul in care aveti asa ceva, va fi foarte greu sa il mai bagati in casa. Are nevoie de socializare si dresaj.
Ingrijire
Blana Bichon-ului Bolognez necesita o ingrijire minutioasa, un periaj si pieptanat zilnic in special pe cap, abdomen si in zona dintre piciore pentru a nu se incalci. Blana trebuie spalata regulat pentru a fi pastrata alba si curata. Trebuie sa il cautati in ureche, sa va asigurati ca sunt curate si nu exista par cazut inauntru. Cand este necesar, taiati excesul de par dintre pernutele de la picioare.
Avantajul acestei blani este acela ca in perioada de naparlire nu lasa foarte mult par comparativ cu alte rase de catei, parul mort fiind indepartat prin periere.
Bolognez-ul este recomandat persoanelor care au timp pentru a il ingriji, blana acestuia fiind pretentioasa.
Hranire
Un Bichon Bolognez nu este un caine pretentios in ceea ce priveste hrana. Nevoile lui sunt mici si mananca aproape orice, un astfel de caine fiind foarte usor de intretinut din punct de vedere al mancarii, pentru ca se hraneste cu absolut orice ii veti da.
Dresaj
Dresajul lor trebuie inceput inca de cand sunt pui, dar fiind caini foarte inteligenti, vor invata repede. Cu un dresaj consecvent si bland se pot obtine fara probleme rezultatele dorite.

• 10. Chihuahua

Unul dintre cei mai mici caini, Chihuahua se crede ca ar fi originar din Mexic, de cateva secole. Tratat ca un caine sacru si chiar considerat ca ar fi implicat in trecerea sufletelor in viata de apoi, Chihuahua a fost intotdeauna o parte importanta a familiei care-l detinea.
Istoricul si originea
Originea exacta a Chihuahua este incerta, dar multi considera ca stramosii sai au fost o parte importanta in viata toltecilor, o civilizatie mexicana antica datand din secolul al IX-lea. Toltecii au denumit acest caine „Techichi”. Dupa ce aztecii i-au biruit pe tolteci, rasa a cunoscut o ascensiune timp de cateva secole. Chihuahua a fost atat de venerat, incat arheologii le-au gasit ramasitele in mormintele antice. In 1520, Hernando Cortes cucereste Mexicul, ramanand putine consemnari cu privire la soarta Chihuahua. Pentru cateva secole, rasa s-a pierdut de-a lungul istoriei.
Spre sfarsitul anilor 1800, rasa a fost redescoperita si redenumita chihuahua dupa numele statului din nordul Mexicului unde s-au gasit multe statuete reprezentand acest caine. Mai tarziu, s-a demonstrat ca o multitudine de ramasite descoperite in apropierea orasului Mexico au apartinut cainilor din rasa Chihuahua.
Aspectul exterior si dimensiunile
Chihuahua este unul dintre cei mai mici caini. Capul este rotund, de forma unui mar, cu urechi ascutite si purtate ridicat. Chihuahua are fie o blana scurta, neteda, fie una lunga si matasoasa. Sunt acceptata aproape toate culorile. In Mexic, varietatea negru-cafeniu, precum si varietatea alb cu negru sunt cele mai apreciate. In Statele Unite, varietatile de culoare solide, compacte sunt preferate.
Chihuahua cantareste in medie 1-3 kg si are o inaltime de 15-23 cm.
Personalitatea
Chihuahua este un caine activ. Desi nu este foarte sociabil cu alte rase, Chihuahua se pare ca ar avea capacitatea de a-si recunoaste semenii (din aceeasi rasa), bucurandu-se de compania acestora. Fiind un animal de companie devotat si posesiv, Chihuahua are tendinta de a fi un pic gelos cand stapanul sau isi petrece timpul cu alte persoane. Uneori, aceasta gelozie poate crea reale probleme, in momentul in care rasa devine geloasa pe cainii de talie mai mare, putandu-se declansa adevarate dispute din care, dupa cum puteti banui, Chihuahua iese „sifonat”.
Relatiile cu familia si casa
Datorita dimensiunilor lor mici, Chihuahua este cainele perfect pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament si sunt o adevarata binefacere pentru persoanele in etate. Au tendinta de a nu fi toleranti cu copiii din moment ce nu le plac jocurile brutale.
Chihuahua este renumit ca fiind un caine de companie afectuos, devotat si loial familiei sale. In ciuda taliei lor, Chihuahua este vigilent cu strainii
Dresajul
Chihuahua este un caine ce trebuie sa socializeze inca din copilarie pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament sau agresivitatea.
Aspecte particulare
Varietatea de Chihuahua cu parul lung poate necesita o periere zilnica pentru a preveni matuirea si incurcarea parului. Datorita formei capul lor, Chihuahua are un punct slab in centrul capului (moalele capului). Din acest motiv, capul lor trebuie protejat pentru a preveni eventualele traumatisme in aceasta arie. Chihuahua trebuie protejat de ambiantele reci.
Durata medie de viata a rasei Chihuahua este de 15-18 ani.

• 11. Papillon

Numit dupa un fluture datorita urechilor sale franjurate, Papillon-ul este un caine dragalas si tandru, desi nu este o rasa prea populara. Un favorit al regalitatii, acest caine miniatural nu adora nimic altceva decat sa doarma toata ziua in poala confortabila a stapanului sau.
Istoricul si originea
Papillon-ul este un caine „de jucarie” a carui prima consemnare istorica dateaza de la inceputul anilor 1500. Aceasta rasa de talie mica, facand ulterior trimitere la spaniel-ul pitic, se crede ca ar avea origini in Spania. Odata cu trecerea timpului, acesta a devenit un caine de salon foarte popular, in special, printre membrii familiilor regale. Aceasta rasa a cunoscut o inflorire in Italia, Franta, Polonia si alte tari europene pana in anii 1600. Pana la acest moment, rasa si-a castigat numele de Papillon, care se traducea ca fluture in limba franceza. In timp ce unii caini au urechile ridicate cu franjuri similar fluturilor, altii au urechi care atarna. In mod interesant, ambele varietati sunt acceptate in cadrul competitiilor. Papillon-ul a fost acceptat de catre American Kennel Club ca rasa oficiala in 1915.
Aspectul exterior si marimile
Blana Papillon-ului este lunga si fina, fara a prezenta puf. Urechile prezinta franjuri lungi, iar coada are aspectul unei pene matasoase. Roba acestui caine este alba cu pete de diferite culori admise. Parul de pe cap, incluzand si urechile, nu trebuie sa fie de culoare alba. De asemenea, toti Papillon-ii complet albi nu sunt acceptati in cadrul competitiilor. Nasul, buzele si pleoapele sunt pigmentate, de culoare neagra. Ochii prezinta o culoare de la maron pana la negru. Acest caine prezinta un cap mic cu o expresie inteligenta. Papillon-ii au miscari lente si gratioase.
Papillon-ii adulti au o inaltime la nivelul greabanului de 20-28 cm atat la mascul, cat si la femela. Greutatea este de 4-5 kg la mascul si de 3-4 kg la femela.
Personalitatea
Papillon-ul este un caine de casa placut, caruia ii place sa intre in contact cu oamenii. Sunt indragiti pentru firea lor placuta si vioaie. Papillon-ii, in general, nu latra excesiv.
Relatiile cu familia si casa
Papillon-ul este un caine de casa exceptional. Rasa, in general, tinde sa se inteleaga bine cu copiii si alte animale de casa. Este de perferat sa se introduca alte animale in casa pe perioada in care Papillon-ul este inca pui. Adora plimbarile si datorita dimensiunilor sale mici, acest caine este ideal pentru cei care locuiesc intr-un apartament.
Dresajul
Papillon-ul este inteligent si usor de dresat. Este un caine activ si dornica sa invete.
Aspecte particulare
Papillon-ii sunt caini destul de usor de intretinut; totusi, o atentie suplimentara ar trebui acordata blanii. Parul matasos poate deveni mat daca nu este periat cu regularitate. Periatul de cateva ori pe saptamana, pentru circa 10-15 minute este excelent. Parul mai lung din spatele urechilor si de pe burta este mult mai predispus la incurcare.
12. Malamut de Alaska
Malamutul este un caine foarte loial, prietenos si atasat de om, in special de copii. Este foarte inteligent, dar foarte independent si incapatanat, cu o personalitate puternica, foarte independent. Are nevoie de un stapan care sa fie „liderul haitei”, sa fie autoritar si ferm , de asemenea are nevoie de foarte mult exercitiu fizic, pentru a-si exersa atat fizicul, cat si mintea.
Aspecte particulare
Malamutul nu este un caine prost, cum gresit pot crede unii. Din contra, estre chiar foarte inteligent, dar oamenii fac greseala sa il catalogheze gresit, datorita dificultatii de dresaj a lor. Cheia succesului in dresajul lor este a-i mentine interesati, a le provoca si exersa inteligenta, deoarece, se plictisesc foarte repede.
Cel mai probabil , un Malamut stie ce vrei de la el, dar pur si simplu nu vrea sa execute. Malamutul este un caine foarte curat si relativ lipsit de miros. El se curata singur, ca o pisica. De exemplu, daca se murdareste de noroi, se va curata singur. De aceea, imbaierile nu sunt necesare foarte frecvent. Este recomandat sa se faca 1-2 bai pe an cel mult.

• 13. Labrador Retriever

Prietenos, tandru si plin de viata, Labrador Retriever-ul a devenit unul din cei mai populari caini din Statele Unite. Pe plan istoric, aceasta rasa „sportiva” de talie mare a fost utilizata pentru vanarea si recuperarea pasarilor si, abia recent, acest caine a devenit cunoscut ca si caine de companie. Retriever-ul este extrem de aperciat datorita naturii sale sufletiste, accesibilitatii de a fi dresat si inteligentei.

Istoricul si originea
Labrador Retriever-ul isi are originile din Newfoundland si nu din Labrador, asa cum ii sugereaza numele, desi ambele regiuni sunt localizate in estul Canadei. Este posibil ca, confuzia geografica sa fi condus la denumirea rasei. Date exacte cu referire la cum a ajuns rasa sa populeze Newfoundland nu sunt cunoscute. Prima consemnare inscrisa cu privire la rasa, respectiv, o scrisoare redactata de un calator prin acea regiune, dateaza din 1822. Pescarii au adus rasa in Marea Britanie la inceputurile secolului al XIX-lea. Initial, cainii erau impartiti intr-o varietate cu blana abundenta, lunga cunoscuta ca si Newfoundland de talie mare si o varietate cu blana aspra, mai scurta numita Newfoundland inferior sau cainii Sf. Ion. Labrador Retriever-ul din zilele noastre se trage, probabil, din acest caine al Sf. Ion, iar rasa cunoscuta acum ca si Newfoundland din Newfoundland de talie mare.
Rasa nu a fost, initial, utilizata ca si caine de companie. Mai degraba, Retriever-ii au fost crescuti, in mod exclusiv, ca si vanatori, o sarcina pentru care ei posedau calitati superioare. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.
Fortele militare si politia au intrebuintat aceasta rasa pentru rafinamentul mirosului lor in luarea urmei criminalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru identificarea persoanelor prinse sub daramaturile produse in urma cutremurelor sau in urma altor dezastre.
Aspectul exterior si dimensiunile
Exista doua tipuri de labradori, englezesc si american.
Rasa englezeasca de Labrador, provine din Anglia, din fondul britanic al rasei. Aspectul lor exterior este diferit, fiind masivi si butucanosi.
Rasa americana de Labrador provine din fondul american de labradori, fiind mai inalti si mai uscativi.
Labrador Retriever-ul un caine de talie medie, puternic, bine-legat, mai lung decat inalt care poseda o conformatie echilibrata, atletica, cu simturi bine dezvoltate, aspecte ce-i permit sa-si indeplineasca indatoririle de caine de vanatoare recuperator, precum si de membru al familiei.
Labrador Retriever-ul prezinta un cap lat, nas proeminent si un stop pronuntat. Gatul este musculos si puternic. Ochii sunt castanii sau caprui, cu o expresie inteligenta. Urechile de dimensiuni medii sunt pendulante. Membrele sale prezinta o structura osoasa bine definita, terminandu-se cu labe prevazute cu o membrana interdigitala, mai dezvoltata decat in cazul altor rase, care ii ajuta la inot.
Blana este dubla, scurta, aspra, deasa si impermeabila, cu un colorit divers: negru, galbui si ciocolatiu. Se spune ca ar mai fi o varietate argintie sau gri pe care AKC o considera o nuanta de ciocolatiu. Aceasta culoare este foarte controversata. Unii specialisti considera ca ar fi rezultatul incrucisarii cu Weimeriner, in timp ce altii sunt de parere ca ar fi rezultatul unei mutatii genetice.
Rasa prezinta o coada „de vidra” care este groasa la baza si ia o forma conica spre varf, fiind acoperita in totalitate cu par.
Liniile pentru concursuri si expozitii sunt mai masive si mai docili ca si temperament, decat liniile de teren.
Labrador-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si de 53-58 la femela si o greutate de 27-34 kg la mascul si de 25-32 kg la femela. Unii masculi pot atinge o greutate de pana la 45 kg si chiar mai mult.
Personalitatea
Labrador Retriever-ul este un caine afectuos, simpatic si rabdator, foarte inteligent, loial, inimos si entuziast. Plin de viata si bland, ii place sa se joace, in special in apa. Adora sa inoate.
Labradorul are un temperament echilibrat, sunt caini prietenosi si minunati cu copiii si tolerant cu alti caini. Sunt caini usor de educat si dresat. Unii dintre ei pot fi rezervati cu strainii, daca nu socializeaza de timpuriu, inca din copilarie. Rasa este recunoscuta pentru firea sa maleabila, prietenosa.
Labrador-ul este dornic sa-si multumeasca stapanul si, de obicei, nu este agresiv fata de om sau alte animale. Pot deveni distrugatori, daca sunt lasati mult timp singuri. Aveti in vedere sa educati labradorii inca de mici sa nu traga in lesa, pentru ca au gatul foarte puternic si pot face asta cu brio. Labradorii sunt un pic mai dominanti si mai independenti in comparatie cu Golden Retriever-ul. Labradorul englezesc este un caine mai calm si mai putin activ, dar se maturizeaza mai rapid in comparatie cu labradorul american.
Talentele sale sunt: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea, posibilitatea de a fi caine de paza, politist, detectarea drogurilor, ghid pentru orbi, caine de serviciu pentru invalizi, cautare si salvare, caine de sanie, agilitate si extrem de docil.
Relatiile cu familia si casa
Labrador Retriever-ul este un caine suficient de bland si de tandru pentru a convietui cu copii, desi cateva linii ale rasei s-au dovenit a fi oarecum hiperactive. Cainele va impartit caminul cu alt caine daca este introdus si socializeaza cu acesta inca din copilarie, dar in acelasi timp are tendinta spre gelozie.
Nu sunt cei mai buni caini de paza intrucat nu sunt extrem de suspiciosi si pot fi pacaliti de un gest prietenos al unui strain. Ravnesc atentie din partea stapanului si au nevoia sa simta ca sunt o parte a familiei. Vor fi multumiti sa traiasca intr-un apartament, daca sunt plimbati suficient. Sunt moderat activi in interiorul caminului si vor fi cei mai fericiti daca beneficiaza de un spatiu pentru joaca (o curte de dimensiuni medii).

Dresajul
Labrador Retriever-ii sunt caini inteligenti si adora sa invete. Majoritatea Labrador-ilor pot incepe dresajul de la varsta de 6-8 luni. La aceasta varsta pot sustine cate 10 minute de antrenamente, de doua ori pe zi. Daca cainele nu este receptiv din punct de vedere fizic si mental, atunci el este inca prea mic pentru a incepe dresajul. Daca cainele are un comportament neadecvat, atunci mustrarea trebuie sa fie consecventa si proportionala cu fapta.
Aspecte particulare
Blana acestui caine,  neteda si scurta este usor de intretinut, perierea si pieptanarea cu o perie mai dura, din par de porc, fiind suficiente. Acordati o atentie deosebita parului profund si in perioadele de naparlire, sezoniere. Sunt caini care naparlesc moderat. Imbaierea sau samponarea cu sampon uscat se va face numai cand este necesar.
Labrador Retriever-ii sunt excelenti inotatori, calitate sustinuta de membrana interdigitala de la nivelul degetelor si de blana impermeabila. Este de asemenea un caine pasionat de vanatoare.
Sunt caini energici, fiind incantati sa se joace si sa-si satisfaca serviciul la care sunt supusi. Din nastere, Labrador Retriever-ul este sarguincios si necesita un antrenament regulat si multa miscare. Ar trebui sa li se stabileasca numarul de plimabari pe zi si sa nu li se permita sa ramana inactivi sau sa manance peste masura. Realizand o medie, un caine supraponderal va muri mult mai devreme decat un caine activ, in forma. Cainele poate deveni abatut si distructiv, daca nu i se permite sau nu este incurajat sa faca miscare.

• 14. Husky siberian

Deoarece ei au fost initial creati pentru a calatori pe distante lungi, cainii Husky sunt plini de energie si adora miscarea. Husky siberian este una dintre cele mai populare rase de caini din Statele Unite. Cu ochii de la un albastru cristal pana la brun de diferite nuante, Husky este un caine cu parul lins si bine proportionat. Rasa a fost, initial, foarte populara, recunoscuta ca si caine de sanie originar din Alaska, dar, recent, a fost inlocuita cu Husky-ul de Alaska, o mixtura de variate rase.
Aspectul exterior si dimensiunile
Husky siberian este un caine de talie medie, puternic si bine consolidat. Rasa este prezenta intr-o varietate larga de culori, de la negru pana la alb imaculat. De remarcat sunt si varietatea de pete de la nivelul capului, neintalnite la alte rase. Varietatile de culori includ: – varietatea alb cu negru: de la culori deschise (diluate) pana la inchise; – varietatea rosu cu alb: de la culori deschise (piersiciu, portocaliu) pana la cele inchise (chocolate, maron); – varietatea gri cu alb: de la argintiu pana la cenusiul specific lupului salbatic; – varietatea negru murdar cu alb: in culoarea zebelinei (rosu-portocaliu cu extremitatile negre); – varietatea agouti cu alb: face referire la coloritul coyotului a carui blana prezinta o nuanta de gri inchis; – varietatea alb simplu, imaculat: nu trebuie confundata cu Samoyed-ul. Diferitele pete sunt acceptate, cel mai frecvent fiind intalnite desenele pestrite, multicolore.
Ochii acestui caine sunt migdalati, moderat distantati si dispusi usor oblic. Exista o conceptie gresita potrivit careia toti siberienii au ochii de culoare albastra; Husky siberieni pot avea ochii de culoare albastra, caprui, de culoarea chihlimbarului si pot fi chiar ceacari (un ochi de culoare albastra si altul caprui). Urechile sunt ridicate si putin distantate una de alta, fiind situate in varful capului. Corpul bine proportionat, musculos este imbracat de o blana dubla compusa dintr-un puf interior des si lanos si un par exterior, moale si lung, „curgator”, blana care ii confera o rezistenta extraordinara la temperaturile foarte scazute (-50-60C). Coada este lunga si stufoasa, fiind purtata sub forma de secera. Laba piciorului, bine dezvoltata, lata („soson”) este prevazuta cu par printre degete. Intreaga sa conformatie se presupune ca este rezultatul cizelarii efectuate de clima aspra din Alaska.
Husky-ul siberian adult este un caine ce are o greutate corporala de 20-27 kg la mascul si de 16-22,5 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de 53-60 cm la mascul si de 51-56 cm la femela.
Personalitatea
Husky-i siberieni sunt animale care stiu sa se faca placute si au o capacitate extraordinara de a se adapta diverselor stiluri de viata. Agreaza climatele temperate si reci si adora spatiile largi in care sa poata hoinari; totusi, si cei care sunt crescuti intr-un apartament o duc bine. Husky siberian este prietenos si nu este renumit ca fiind un caine galagios sau agresiv. Deoarece ei au fost, initial, creati pentru a calatori pe distante lungi, au o energie debordanta si adora sa faca miscare.
Relatiile cu familia si casa
Husky siberian se intelege foarte bine cu copii sau alti caini. Aceasta rasa este indicata persoanelor care detin pentru prima data un animal de companie si care se pot acomoda nevoilor de miscare si intretinere ale cainelui. Totusi, Husky trebuie tinut sub control tot timpul, deoarece este o fire curioasa, avand tendinta de a se pune in pericol de multe ori. Daca beneficiati de o curte, este esential ca aceasta sa fie imprejmuita, pentru a preveni escapadele Husky-ului.
Dresajul
Husky siberian este un caine inteligent, agil si usor de dresat. Aceasta rasa a efectuat eroic operatiuni de cautare si salvare in regiunea arctica. Sunt jucausi, dar in acelasi timp si responsabili.
Aspecte particulare
Husky-ul siberian se simte cel mai bine in ambiantele mai racoroase. Pentru a preveni declansarea unor grave probleme de sanatate, acesti caini nu trebuie lasati afara mai multe de cateva minute, in zilele calduroase.
Desi, ei au tendinta de a-si mentine blana curata, ar trebui sa i-o periati zilnic pentru a-i stimula circulatia de la nivelul foliculilor pilosi. Trebuie sa stiti ca Husky naparleste continuu.
Husky-ului siberian ii place sa exploreze si sa hoinaresca. Stiind acest lucru va va ajuta sa preveniti eventualele escapade si hoinarirea prin vecini.